Comentam: Axes – Super Echilibrat

Standard

2md0yzn

Am doua moduri de a asculta muzica, iar aici nu vorbesc doar despre rap. Fie ascult piesa la intervale regulate de timp pentru ca imi place din diverse motive, fie imi place atat de mult incat o ascult 3 saptamani, zi de zi, pe repeat si ma satur de ea in asa hal incat nu mai suport sa o aud. A doua varianta este cea care descrie perfect relatia mea cu piesa “Super Echilibrat” a lui Axes. In 2010 cand a iesit albumul “Plecat definitiv” mi-au placut cel mai mult piesele “Plecat definitiv”, piesa de coperta a albumului, de altfel, si “Super Echilibrat”.  Motivele sunt destul de evidente, dar le voi dezvolta, totusi, in cele ce urmeaza.

Asadar, suntem in anul 2010, an in care Axes lanseaza albumul. Un prieten care il stia de mai mult timp, inca de pe vremea USM, imi lasa niste linkuri, printre care si piesa asta, cu care a fost dragoste la prima vedere.

Au trecut vreo 6 ani de atunci pana in momentul in care am avut placerea sa il cunosc pe Axes, prin intermediul aceluiasi prieten care mergea sa cumpere niste albume de la el. Cum am mania sa cunosc pe bune oamenii pe care ii ascult, n-aveam cum sa lipsesc. Daca nu ma insel, ne-am intalnti undeva la o bodega prin zona Brancoveanu unde am si stat pret de cateva zeci de minute la masa la o bere.

Asta a fost si momentul in care am reusit sa cumpar albumul “Plecat definitiv” de la el si bine ca am asteptat atat, pentru ca am reusit sa il iau cu autograf. Pe principiul sunt la mine acasa si fac ce vreau, va pune fratele aici o poza cu albumul semnat, ca sa ma dau mare.

axesplecatdefinitiv

Bun. Am ajuns acasa cu albumul si l-am bagat sa il ascult iarasi, insa din 12 piese, eu nu reuseam sa ascult decat primele 5, pentru ca ascultam pana la piesa cu pricina si nu reuseam sa o scot de pe repeat.

Axes a facut parte din trupa USM (Underground Sound Mastaz) alaturi de Vick the Sick si DJ FaiboX, au scos mai multe albume in aceasta formula, printre care si “Back in the bizz”, “Kuts from Underground”, “Ciordeli”, etc., iar Axes, a scos pana acum doua albume solo, “Plecat Definitiv” si “Capitolul 3″, dar am inteles ca este pe teava urmatorul album.

Inainte sa trecem la analiza piesei, vreau sa indrept atentia catre 3 linkuri importante, anume:

  1. Avem aici piesa in varianta audio pe canalul oficial de youtube al lui Axes;
  2. Aici gasim un freestyle in studio pe canalul oficial Hades Records, urcat ca fiind un promo pentru albumul “Plecat definitiv”;
  3. Iar aici gasim instrumentalul, tot pe canalul oficial al lui Axes.

De ce mi-a placut atat de mult piesa? Hai sa o disecam si sa vedem.

Despre piesa, uitandu-ne pe flyerul din album, observam urmatoarele amanunte:

Instrumental: Sexy Loops
Versuri: Axes
Masterizare: DJ Undoo
Mixaj: DJ Undoo/Sexy Loops
Inregistrat la: Omega Studio

O sa comentez in ordinea in care am trecut elementele in quote-ul de mai sus.

Instrumental

Imi place mult de tot beatul produs de Axes pentru piesa asta. Sample-ul folosit are in componenta o chitara cu un sunet linistitor si nostalgic, aproape trist care, cred eu, se intelege foarte bine cu povestea creionata in versuri. Sunt de parere ca instrumentalul primeaza in introducerea ascultatorului in planul sentimental descris de artist si este primul mod de comunicare cu acesta, dupa care intervin versurile, felul in care au fost scrise si celelalte detalii. Sa vedem cu ce fel de instrumental avem de-aface. Deschidem, deci, discutia despre instrumental cu analiza tobelor.

Tobe

Clasice, that real shit, batranele tobe ale producatorului si foarte bine ca au ajuns la varsta asta. Sa o ardem stil Brigada Diverse si sa vedem, ce avem noi aici?

Kick

Kick-ul este dublat aproape pe tot parcursul melodiei de linia de bass (care, apropo, imi unge sufletul), fapt care face toba mare sa loveasca mai tare decat de obicei, cu toate ca peak-ul kick-ului nu este dat la un nivel prea mare, ca sa nu deranjeze timpanul prin eventualele inalte exagerate. O toba lucrata frumos si placuta la ascultare.

Despre structura, mai exact, felul in care a fost asezat toba mare pe masura, pot sa spun ca avem de-a face cu o asezare clasica, specifica unui artist precum Axes care s-a remarcat prin faptul ca si-a pastrat stilul clasic, fapt pentru care merita felicitat, din moment ce alti artisti de rap romanesc n-au resuit sa isi pastreze substanta fara sa devina monotoni, plictisitori, etc., cred ca stiti la cine ma refer.

Mi-e destul de greu sa descriu un sunet in cuvinte, de teama ca as putea sa ajung la o exprimare fie ambigua, fie prea tehnica din care sa nu se inteleaga nimic, asa ca o sa ma rezum la a spune ca este una dintre putinele piese pe care eu am intalnit un kick care sa imi placa din toate punctele de vedere. Asta a fost si motivul pentru care am ales sa comentez piesa asta. Din cate am vazut, mai peste tot pe peisa, kick-ul este lasat sa sune liber, fara ca celelalte elemente de baterie sa interfereze cu sunetul sau. Cam asa as defini eu un loop de tobe aerisit.

Sumar, kickul asta imi place atat de mult pentru ca oscilatia sonora are o vibratie constanta, joasele sunt bine slefuite, fara sa distorsioneze, hit-ul nu este unul exagerat, nu deranjeaza auzul, iar “outroul” tobei are un fade out lin si usor care readuce decibelii si waveform-ul la forma initiala, cea dinainte ca toba sa loveasca. Next.

Hat

Vorbim despre un hat clasic combinat cu un shaker. Si asta il face sa sune bine. Un hat puternic sau prea zgomotos s-ar fi certat destul de tare cu inaltele de pe chitara de pe sample, asa ca producatorul a optat pentru un hat finut, dat din mixer la un volum mic, nu de alta, dar ca sa ne putem bucura de kick si snare fara sa ne zgarie timpanul un hat care da pe afara de inalte. Cu toate acestea, parca as fi vrut sa aud un hat un pic diferit pe piesa asta.

Asezarea e clasica, anume este lasata o sapsrezecime de masura libera intre haturi, adica asa cum e pe mai toate piesele rap si nu numai. N-avem delay si nici panatie pe el, iarasi, nu ne zapaceste auzul si nici nu ne face urechile sa danseze dintr-o parte in alta a capului.

Premier

Practic, ce auzim nu este un premier propriu-zis, dupa parerea mea (s-ar putea sa ma insel, desi nu cred), ci un rimshot. Rimshot-ul se aude in momentul in care batul loveste rama premierului si nu “fata” tobei, creand un sunet cu o rezonanta mai mica, un volum mai mic, mai inalt din punct de vedere al frecventei. Cu alte cuvinte, e un premier mai “sec”, in sensul bun al cuvantului. Am o mare placere sa aud astfel de tobe pe piese, fara niciun motiv anume, pur si simplu imi place enorm felul in care se aud.

Mie mi se pare ca nici nu ai putea sa pui in acord cu chitara atat de lina si frivola de pe sample un alt premier decat acest rimshot, pentru ca, la fel ca si in cazul cinelului, vibe-ul instrumentalului nu este unul turbat, alert, ci un vibe calm si cursiv, capitol la care cele doua sunete descrise in fraza aceasta se multeaza perfect, iar un snare mai sonor sau mai violent ar fi dat cu virgula, ca sa zic asa.

Sample

Il iubesc. Sample-urile de chitara sunt slabiciunea mea. Am piese slabe calitativ care imi plac enorm datorita faptului ca aud o chitara cu un sunet suav pe fundal. Taie “slabiciune”. E placerea mea vinovata.

Deeeeeci. In dreptul sample-ului bifam asa: un pitch, efecte, un master facut foarte bine si un sunet care se aseamana cu ceva ingeri care canta la harpa pe un nor din rai. Deci intelegi cat de mult imi place. Pe alocuri, sample-ul in discutie are niste chopuri care, desi se aud ca si cum s-a blocat discul sau chitaristului i se impiedicau degetele in coarde atunci cand canta, ii aduc un plus-valoare la capitolul originalitate, editare, “readucere la viata” a sample-ului, cum spunea Alan mai de mult pe o piesa de pe albumul Oxigen (“Piese lasate de-o parte reinvie prin sampling”)

Vorbeam, mai de mult, cu acelasi tovaras de care va spuneam la inceputul acestui articol, ca un sample este folosit asa cum trebuie si la valoarea sa maxima in momentul in care, atunci cand producatorul il pune pe masa de operatie si incepe sa il lucreze, sample-ul respectiv sufera anumite editari considerabile atat din punct de vedere al aranjamentului muzical cat si din punct de vedere al efectelor .

Care e treaba cu editatul sample-ului? Pai, treaba e ca depinde foarte mult de instrumentul samplat, dar si de structura muzicala pe care o are bucata din piesa originala din care se sampleaza. Exista anumite instrumente si, implicit, piese care fac procesul de samplare dificil spre imposibil. Un sample de pian cu relativ putine note este un sample cu care producatorul se poate juca foarte usor, fiindca structura pe waveform e foarte simpla, se vede clar unde incepe nota si unde se termina si asa mai departe, insa daca ne uitam la un sample de vioara sau alt instrument cu arcus, notele nu mai sunt atat de evidente, pentru ca nota nu se mai infatiseaza printr-o “lovitura” sanatoasa, printr-un nivel mare de decibeli care face waveform-ul sa se “ridice”, fapt care face munca producatorului mai grea, iar daca samplarea nu e facuta cum trebuie, ajungem la o ciorba de sunete care nu au o prea mare coerenta. Acesta poate fi si cazul unor sunete create prin intermediul unui synth, insa nu prea am vazut la noi samplare din astfel de loop-uri.

Sample-ul de chitara intra in prima categorie descrisa in paragraful anterior, fapt care i-a permis lui Axes sa se joace cu sample-ul pana a iesit ceea ce, din fericire, putem asculta. Toate felicitarile catre Axes pentru felul in care a lucrat.

Pe langa acest sample de chitara am observat si un sample de saxofon asezat pe refren. E o chestiune des intalnita suprapunerea unui sample ce contine note mai lungi sau mai accentuate, tocmai pentru a indrepta atentia catre partea repetitiva a piesei. Totusi, urechea mea imi spune ca acest sample este putin cam tare, insa am observat asta doar pe instrumentalul urcat pe youtube, pe piesa finala fiind acoperit probabil de acapella sau retusat la masterizarea instrumentalului.

O sa spun cateva cuvinte tot aici despre linia de bass de pe spatele instrumentalului, insa nu foarte mult pentru ca nu este un aspect care poate fi foarte detaliat. In acord cu kick-ul descris mai sus, bassul are un sunet frumos, fin, o vibratie placuta, nota incepand la un volum care nu este prea puternic (existand posibiltiatea ca joasele, cauzand o vibratie a timpanului mai ampla, sa acopere sunetul inaltelor si mediilor de pe restul pesei), terminandu-se cu un fade out pe care eu il percep ca fiind destul de natural.

Tot la capitolul bass/sample-uri aud pe piesa si cateva slapuri de bass, ici, colo, care intotdeauna, indiferent de piesa si chiar si de gen, mai ales daca vorbim despre rap care are o anume legatura cu funk-ul, stil caruia ii este specifica aceasta tehnica muzicala a slapului, fac piesa sa vibreze si sa bucure urechea la ascultarea ei. Cam atat despre partea de productie a piesei.

Versurile

La fel si pentru aceasta piesa, voi da un paste versurilor aici ca sa le putem discuta mai usor.

Baiatul asta o ardea super echilibrat,
Nimic exagerat,
Bagabont cizelat.
Ii placea putin sarat si putin piperat
Si erau mici combinatiile in care era implicat.
Defapt, ca oricare, e trait in mare prin cartier.
Noaptea il gaseai in bar, in niciun caz pe messenger.
Avea o doza de mister, ca p***e o cer,
Toala marfa-n sifonier.
Si un plus la fler
Gasea mereu rever
Sa umble-n chitantier, de ziceai ca-i casier.
O ardea inteligentin tot
Si, cu toate ca altii nu pot,
Nu avea figuri de idiot.
Decent, amabil, prezentabil, respectabil,
Prezent la orice eveniment notabil.
Omul era super valabil.
Daca dateai lamentabil,
Iti zicea ca a fost onorabil.
Si nu se baga in certuri si dispute prostesti,
Decat sa-ti spuna ca nu gandesti
Si sa te opresti,
Ca nu-i greu sa o belesti,
Ca esti beat sau ca o sa-ti amintesti
Si o sa vii sa-i multumesti.
Ca el, si cand e beat sau fumat,
Evita sa intre in c***t
Si zice stop ca simte c-a exagerat.

Neasteptat. Baiat super echilibrat
Si cu tovarasii lui super apropiat.

Daca n-o comiti tu, ti-o insceneaza ei.
Nu doar tu vrei.
Sunt toti pentru lei si pentru femei.
Nu poti sa te bazezi ca o sa dai mereu ok.
Nu poti sa povestesti oricui ce filme iti iei.
x2
Baiatul asta o ardea super adevarat.
Nu vorbea neintrebat
Cand era de combinat.
Era experimentat
Cand era de abordat,
Ca nu puneam botu’ la ce s-a mai vehiculat.
Si nu s-a remarcat cu gesturi de c***t,
N-a ajuns in pat cu p***a la vreun apropiat
Si n-a uitat de unde a plecat
Si n-a sifonat,
Dar fiecare a clacat la un moment dat.
Si fiecare si-a furat-o in felu’ lui,
Si el mai mult ca multi,
Dar parca asta a fost destinul lui.
Ca n-a tirat bucata de c***t si l-au legat
Exact cand a intrat in clubul ala blestemat.
L-au controlat si avea mai mult decat ar fi fumat
Si desi nu mai fusese arestat, n-a scapat.
Si oamenii l-au intrebat de unde a luat,
Dar n-a declar decat ca-i pentru ce ar fi consumat.
Si-au ars-o la intimidare:
I-au zis fara inchisoare
Daca-i face inscenare.
Acum, zi-mi tu, cum ai fi gandit,
Daca sursa era om cu care-i copilarit?
Cu care ai crescut,
Care ti-a sarit in ajutor atunci cand ai cerut?
Care a putut cand altii nici macar nu s-au scremut?
Care nu s-ar fi temut c-ar fi putut fi vandut?

Neasteptat. Baiat super echilibrat
Si cu tovarasii lui super apropiat.

Daca n-o comiti tu, ti-o insceneaza ei.
Nu doar tu vrei.
Sunt toti pentru lei si pentru femei.
Nu poti sa te bazezi ca o sa dai mereu ok.
Nu poti sa povestesti oricui ce filme iti iei.
x4

Cum voi dezvolta si mai jos, de-alungul piesei sunt prezente diferite cuvinte sau sintagme prin care se aduc laude personajului principal. Practic, aceste “fotografii” ale personajului in cauza nu fac decat sa construiasca imaginea ascultatorului despre acesta, urmand ca, la final, sa fie confruntat de catre artist cu evenimentul nefericit.

La fel ca in majoritatea pieselor rap, muzicalitatea versurilor e asigurata de diferite tehnici de prozodie, cum ar fi repetarea unor consoane sau vocale (Defapt, ca oricare, e trait in mare prin cartier. / Noaptea il gaseai in bar, in niciun caz pe messenger. / Avea o doza de mister, ca p***e o cer, / Toala marfa-n sifonier. / Si un plus la fler / Gasea mereu reper /Sa umble-n chitantier, de ziceai ca-i casier.), ironii si dume (Gasea mereu reper /Sa umble-n chitantier, de ziceai ca-i casier). Evident, acestea dau gust piesei si o face placuta la ascultare.

Piesa, insa, nu surprinde prin asa ceva. Iar asta nu este deloc o problema. Daca vorbim despre stilul lui Axes nu putem sa spunem ca e maniac cand vine vorba de dume si sa il asemanam cu, sa zicem, DOC, Cedry2k, Deliric si altii, iar raspunsul este foarte evident: nu este stilul lui. MC-ul in discutie face parte din alt film al rapului romanesc. Cand am scris propozitia asta mi-a venit in minte versul lui de pe “Nu ma ascund” cu Aforic, anume “Ma poti gasi facand c****ul ala adevarat”. Si chiar asa il gasim.

Evident, si asta o spun doar ca sa fie spusa, nu inseamna ca e un artist mai slab decat cei mentionati sau ca ceilalti nu fac c****ul ala adevarat. Calitatea unui MC consta in mult mai mult decat o duma buna, iar criteriile de apreciere au nevoie sa fie coroborate cu orizonturi deschise si perspective mutliple ca sa aiba valoare. Altfel, daca ne luam doar dupa criterii evidente si rigide, ajungem sa spunem chiar despre artisti de renume mondial ca sunt slabi, lucru care, dupa parerea mea, e inacceptabil. In orice caz, artistul in discutie a ajuns la inimile multor ascultatori de rap care stiu cu ce se mananca muzica asta si sper sa ramana aici cu noi cat mai mult timp.

Subiectul si Mesajul Piesei

In biblioteca mea muzicala, piesa asta e asezata pe acelasi raft cu piese precum Nimeni Altu – Inca o poveste, Immortal Technique – Dance with the devil,  dar si You never know semnata de acelasi artist, Deliric – In legea mea (feat. Grigo) si inca altele cateva. Nu pentru ca ar semana datorita subiectului, a stilului MC-ului, a insturmentalului sau alte cele, ci pur si simplu pentru ca spune o poveste care, vrei nu vrei, are un impact emotional puternic asupra ta ca ascultator.

O sa incerc sa fac un rezumat al povestii. Axes ne vorbeste despre un tip care, datorita unor evenimente nefericite, a ghinionului (“si fiecare si-a furat-o-n felul lui / si el mai mult ca multi, dar parca asta a fost destinul lui) si a neglijentei chiar (“ca n-a tirat bucata de c***t / si l-au legat […]), a ajuns sa fie arestat, la intrarea “in clubul ala blestemat”. Ne intalnim cu diverse descrieri ale personajului princial pe tot parcursul piesei (“bagabond cizelat”, “ii placea putin sarat si putin piperat”, “erau mici combinatiile in care era implicat”, “nu vorbea neintrebat cand era de combinat”, “gasea mereu reper sa umble-n chitantier / de ziceai ca-i casier”) si chiar si in titlul piesei, anume “Super Echilibrat”, titlu care surprinde esentialul caracterului personajului si care devine un laitmotiv pe parcursul piesei (“baiatul asta o ardea super echilibrat”).

Tehnic vorbind, povestea urmeaza, ca oricare alta, de altfel, structura momentelor subiectului, daca stau sa ma gandesc la ce-am invatat in liceu. Momentul in care povestea “loveste” ascultatorul este climax-ul, punctul culminant, care, pana la urma, e ceea ce e cel mai tare la piesa asta. Deznodamantul e tragic:

Ca n-a tirat bucata de c***t si l-au legat
Exact cand a intrat in clubul ala blestemat.
L-au controlat si avea mai mult decat ar fi fumat
Si, desi nu mai fusese arestat, n-a scapat.
Si oamenii l-au intrebat de unde a luat,
Dar n-a declar decat ca-i pentru ce ar fi consumat.
Si-au ars-o la intimidare:
I-au zis fara inchisoare
Daca-i face inscenare.
Acum, zi-mi tu, cum ai fi gandit,
Daca sursa era om cu care-i copilarit?
Cu care ai crescut,
Care ti-a sarit in ajutor atunci cand ai cerut?
Care a putut cand altii nici macar nu s-au scremut?
Care nu s-ar fi temut c-ar fi putut fi vandut?

Chit ca niciodata nu ai patit asa ceva sau nu ai cunostinte care au trecut prin astfel de intamplari, chit ca ai un seniment prostesc de justitie asboluta si ti se pare foarte in regula ce s-a intamplat (ceea ce, intr-adevar, e destul de normal – ai facut ce ai facut si suproti consecintele -, dar sa te bucuri de asa ceva nu denota decat ca trebuie sa ajungi la control cat de curand), finalul povestii asteia surprinde nu prin felul in care a fost scris neaparat, nu prin vreo anume raritate a acestui tip de eveniment, nici prin succesiunea evenimentelor, ci printr-o bila alba adusa personajului, fapt care trage linie sub multele calitati enumerate inainte, anume nu a turnat pe nimeni, desi asta i-ar fi fost de ajutor.

MC-ul se raliaza ascultatorilor intr-un sentiment de compatimire indreptata de asemenea si catre personaj.

Neasteptat. Baiat super echilibrat
Si cu tovarasii lui super apropiat.

In finalul piesei chiar exista cateva masuri lasate libere, parca pentru digerarea punctului culminant cu puternic impact emotional asupra destinatarului, la finalul carora incepe iarasi refrenul.

Am avut placerea sa discut cu Axes (e drept, foarte scurt) despre piesa asta si, cum ma asteptam, (datorita faptului ca vorbim de rap si nu de basme) povestea este 100% reala si livrata exact asa cum s-au succedat evenimentele. Banuiesc ca timpul a trecut si omul a reusit sa iasa. Anyway, kudos to the guy, avem nevoie de mai multi oameni cu tarie de caracter si puterea de a fi corecti, intr-o lume in care aceste calitati devin, din pacate, ceva din ce in ce mai rar. Pe langa asta, de apreciat este ca MC-ul s-a asigurat de faptul ca povestea n-o sa fie uitata, pentru ca, pana la urma, despre asta e muzica asta pe care o iubim atat de mult.

Concluzii

Nu e o piesa super cunoscuta, nu e o piesa pe care o incadrezi din oficiu la superlativ datorita numelui artistului (sau da), datorita productiei, a versurilor sau alte criterii de departajare, insa este o piesa de valoare, cel putin pentru mine. Hip hopul a venit mereu sa prezinte realitatea si dificultatea vietii, fie ea sau nu din strada, iar piesa de fata exact despre asta vorbeste.

Am vazut multi artisti desconsiderati datorita faptului ca nu se asemanau cu artistii de top, iar aici nu vorbesc doar de hip hop si nicidecum doar despre hip hopul romanesc. O piesa buna merita atentia ascultatorului, pentru ca, dincolo de mesaj, de instrumentalul bun, de versuri sau chiar de clip, piesa transmite o informatie mai presus de esenta ei, anume fiinta artistului, o bucata din persoana care acesta este, o portiune din trairea si viziunea sa despre viata, intr-o doza mult mai consistenta si mai pura decat la alte genuri muzicale. Thank God for hip hop.

Acum, zi-mi,

Tu cum ai fi gandit?

Comentam: raku & Vlad Dobrescu – Loco motive

Standard

Ce sa vezi? Veselie sub chelii! Raku a scos albumul “rever” zilele trecute si, ca orice alt album scos de mai sus metionatul MC, suna bine rau. Nu pot si cred ca niciun ascultator de hip hop romanesc care a ascultat raku nu poate sa spuna ca a scos o piesa sau un album sub asteptari.

Raku si Vlad Dobrescu au mai colaborat de cateva ori in trecut, avem in vedere piesa “serviciul de informatii” de pe albumul “in alta frecventa” al lui raku, piesa “Sateliti” de pe albumul “In sfarsit” al lui Vlad dobrescu si, de ce nu, pe piesa “tv” de pe albumul “Dificultati Tehnice”, insa aici vorbim despre o colaborare cu trupa CTC din care si Vlad Dobrescu face parte.

Cei doi artisti se intalnesc inca odata pe piesa raku & Vlad Dobrescu – Loco motive Dar sa trecem la piesa.

Descrierea clipului de pe youtube ne spune asa:

Muzică: raku
Sampling tobe: Christu
Text: raku, Vlad Dobrescu

Regizor & DOP: Christu
Editare: raku
Efx: Christu
Asistent productie: Ana Carmen

Instrumentalul

Instrumentalul este produs de raku, dupa cum ne spune si Dobrescu pe strofa lui, cu-n beat nou de la un introvertit ce-a trăit in mediu vitreg”, facand referire la un alt album al artistului in discutieAvem, asadar, de-a face cu un beat care la o prima ascultare ar putea parea off-beat, insa lipsa closed haturilor e de vina pentru asta. Per total, instrumentalul luat solo suna destul de bine, desi beaturile asimetrice nu sunt chiar pe gustul meu, dar trebuie sa-i dam ce e al lui si sa ii recunosatem lui raku meritele de producator.

Tobe

Inainte de toate vreau sa atrag atentia asupra faptului ca in descriere se sepcifica urmatorul fapt:

Sampling tobe: Christu

Ce inseamna asta? Inseamna mare lucru. Inseamna ca tobele folosite pentru acest instrumental sunt tobe inregistrate in studio, samplate din tobe reale, iar nu din drum machine-uri din FL Studio, Cubase, Reason si asa mai departe. Asta, dupa parerea mea, ofera naturalete piesei. De aici se trage si sound-ul usor acustic al tobelor. Nu stiu daca raku sau Christu s-au ocupat de masterizarea tobelor (desi tind sa cred ca raku e “de vina”, din moment ce despre el este vorba la secitunea “muzica” din descriere), insa au facut o treaba de minune, aspect pe care il voi dezvolta mai jos.

Open hat

Sa discutam, intai, despre tobe. Ne intalnim, deci, la apasarea butonului “play” cu un open hat destul de grasan, cum imi place mie sa il numesc. Open hatul despre care vorbim, avand o tonalitate grava, ne anunta ca urmeaza doua voci grele ale undergroundului pe beatul cu care ne confruntam. Desi ar parea o exagerare, imi pare ca se asorteaza destul de bine cu vocea grava a celor doi MC in cauza, pregatindu-le astfel terenul pentru ceea ce urmeaza.

Kick

Despre kick-uri nu cred ca e mare lucru de discutat, afara de faptul ca ascultam un kick groovy, clasic, puternic si care e competent sa sutina consoanele asezate pe dumnealui. Kick-ul trebuie sa loveasca tare in casti si sa faca timpanul sa se “sperie” in momentul in care il aude, atragand atentia ascultatorului, din punctul meu de vedere.

Premier

Premierul, in opinia mea, este cel care, pe langa timbrul lui raku si al lui Vald Dobrescu, confera greutate piesei. Sunt de parere ca, la un instrumental, un premier bun inseamna macar o treime din calitatea lui. Poti face un instrumental corect din punct de vedere tehnic si care sa aiba un ritm catchy, insa un premier slab masterizat sau chiar un premier nepotrivit care nu colaboreaza bine cu sample-ul sau cu celelalte tobe indeparteaza artistul si poate chiar ascultatorul de respectiva productie.

Cat despre snare-ul samplat de Christu si folosit de raku pe beatul piesei, observ ca e folosit in doua ipostaze. Pe o parte, avem un snare cu un reverb sanatos care parca seamana cu o sticla sparta sau o lovitura in tabla, datorita efectului folosit. Avantajul acestui reverb, dupa parerea mea, este ca sustine vocalele asezate pe el, flow-ul fiind de asa natura incat cuvintele de pe sfarsitul masurii sunt accentuate din punct de vedere sonor.

Pe de alta parte observ un snare mai linistit, mai timid, lipsit de acel reverb, facandu-si aparitia undeva pe primul refren al piesei. Cred ca e normal, folosirea aceluiasi snare ca cel descris in paragraful de mai sus putand fi obositor la ureche, plus ca exista si o anume variatie, iar asta n-are cum sa faca rau.

Sample-uri

Cat despre sample, sau mai bine spus sample-uri, pentru ca raku a folosit doua sample-uri pe acest instrumental, mie imi suna destul de bine. Avem, asadar, in prim plan, un sample de voce, chopuit si pitchuit, destul de aerisit si care primeaza prin inaltele de care da dovada. Sample-ul nu este prea complex, suferind si el mai multe variatii pe parcursul piesei, pe care nu le voi descrie, procesul de chop fiind destul de “nehotarat” si as vorbi prea mult despre el.

In al doilea rand avem un sample dintr-un instrument cu coarde, cel mai porbabil o vioara sau un violoncel, care apare ca fundal al celui d-intai sample. Acesta se afla intr-o gama muzicala grava, pastrand sablonul sonor de tonalitate joasa la care se raliaza si celelalte elemente ale piesei. Cam atat despre partea de productie a melodiei.

Versurile

Tari. Am avut intotdeauna o afinitate pentru o strofa scrisa bine, din punct de vedere al tehnicii lirice, in care pot sa observ niste figuri de stil serioase pentru ca, da, rapul are partea lui poetica pe care nu putem sa i-o negam. O sa dau un paste aici versurilor ca sa le putem discuta mai lejer.

Abuziv aduc veselia sub chelii, când zbor grija n-am vize către zile gri
din tăiș rad crize, bat brize, trag de tine ca două locmotive Diesel
pe track după ce-apar raku și Vlad rapperii-și dau toat-aparatur-audio la reparat
fiindcă-i păcat să nu dai la maxim discurs-unui-artist supărat pe viață ca un șofer de taxi
scandalizat de gropi i-aș lua la lopeți după ce le-aș da un șto pe Champs-Élysées beți
că ne lovim de probleme fiindcă levenevim: alteță, serenisime principe vă trezim
cu-n beat nou de la un introvertit ce-a trăit in mediu vitreg nu in vitro și-n
sfârșit revin c-o nouă serie din film ce sperie nouă din zece MC dacă povestim
__
unora le revine căpățâna din bălării, p-alții îi zguduie tare pornind de la temelii
dar temerile-s neîntemeiate trebuie curaj, semenii sunt frați gemeni ce nu trebuie separați
bis
__
Iau greșelile ca pe lecții le transcriu în texte, le transmit în direcții diverse prin piese
în versuri semințe – da’ eu nu le sparg în dinți le plantez să crească-n minți ca floarea micului prinț
să-i dea casă de vacanță bieții lui părinți îi fură pe-ai mei și-ar da ș-amenzi că suntem mâhniți
când nu primesc bon, să-l solicit, Ianke, i-un drept nu obligație, “ten” [;)] gură de lache
n-ai s-auzi sound-u’ ăsta-n supermarket ca nu e-n target, nu m-ascund dar stau departe
de țepari ce se dau mari revoluționari de fel dar cum aruncă cineva un băț aleargă după el
inculți, duși, atunci când văd un mezel nu contează ce votează pe mulți îi doare la chel
de masacru la miel, furt la nivel, coadă la gel și la angajat portari pândari ce muncesc cu zel
__
unora le revine căpățâna din bălării, p-alții îi zguduie tare pornind de la temelii
dar temerile-s neîntemeiate trebuie curaj, semenii sunt frați gemeni ce nu trebuie separați

Prima Strofa

Inca din primele versuri ne intalnim cu diferite aliteratii si asonante care continua sa isi faca aparitia pe tot parcursul piesei. In primele doua versuri (asta dupa structura pe care a fost oferita strofelor in descrierea clipului oficial), apare o aliteratie a consoanei “z”, urmata de o asonanta a vocalei “a” in urmatoarele doua ale lui Dobrescu. Mai apoi, ne intalnim si cu alte astfel de mijloace artistice care au ca baza vocalele, “e”, “i”, consoane precum “ț” si asa mai departe.

Dume, metafore, e pamantul plin. Raku intra clar in forta pe piesa prin hiperbola “trag de tine ca două locmotive Diesel”, o duma pe care, nu stiu de ce, dar daca as fi auzit-o fara sa stiu cine a scris-o, as fi simtit-o ca e a lui.

Mi-a placut mult duma lui Dobrescu cu care isi face aparitia pe piesa: pe track după ce-apar raku și Vlad rapperii-și dau toat-aparatur-audio la reparat”. Drept este ca astfel de dume ego-rap le intalnim inca de la inceputurile acestui gen muzical. MC-ul, spre deosebire de alti artisti muzicali, simte nevoia sa dea peste ochi “concurentilor” din acelasi gen, aratandu-le ca nu e de joaca cu el.

Zicea DOC intr-un live mai acum ceva timp, discutand despre dissurile dintre Cheloo si Guess Who ca finalul strofei e momentul in care trebuie sa o dai tare, acolo se coboara lama de ghilotina peste gatul destinatarului, fie el ascultator sau un alt artist. Prin urmare, prima strofa se termina pertinent, anume “revin c-o nouă serie din film ce sperie nouă din zece MC dacă povestim”. 

Refrenul

Refrenul nu e nici mai mult nici mai putin decat trebuie. Desi nu e ceva super catchy, poate nici ceva ce as fredona in minte mergand pe strada, e un refren demn de o piesa rap, proprietate a doi titani ai genului, in Romania.

Refrenul se imparte, ca interpretare, in doua versuri, primul apartinandu-i lui Raku, avand stilul sau suparat pe habarnisti si derutati, “unora le revine capatana din balarii” si demarcandu-se printr-o antiteza cu “pe-altii ii zguduie tare pornind de la temelii”. Cea de-a doua jumatate a refrenului este ocupata de Vlad Dobrescu, acesta invitand la “curaj” si la o gandire nobila cum ca “semenii sunt frati gemeni ce nu trebuie separati”. E si normal, societatea aflandu-se de ceva timp intr-un colaps din punct de vedere al valorilor, dar sa nu batem campii.

A doua strofa

Sa discutam despre a doua strofa. Cred ca 2017 e an bisect, Mercur e retrograd, planetele s-au aliniat, iar in noaptea in care Raku a scris piesa asta si chiar intregul album, era luna plina. De ce spun asta? Pentru ca raku injura pe piese. Sa vedem, deci, burtierele cu soc si groaza. L-am admirat pe raku intotdeauna, fara a-i desconsidera pe ceilalti artisti, pentru faptul ca nu injura pe piese. Nu pentru ca asta este un lucru rau, nicidecum, fiecare artist este liber sa transmita un mesaj in orice mod crede de cuviinta si daca si in hip hop am ajuns sa ne cenzuram, inseamna ca ciocanul si secerea nu sunt departe de noi. Totusi, il inteleg, pentru ca uneori e prea mult si trebuie sa-i futi farmacia ma-sii si democratia in gat.

Doua versuri a zis raku si si-a consolidat inca odata specialitatea de a detesta sistemul si clasa politica actuala. Ma refer, evident la:

să-i dea casă de vacanță bieții lui părinți îi fură pe-ai mei și-ar da ș-amenzi că suntem mâhniți când nu primesc bon, să-l solicit, Ianke, i-un drept nu obligație, “ten” [;)] gură de lache

Avem un mic winkface acolo, pus chiar de raku in versurile din descrierea clipului oficial, care mie mi se pare super amuzant.

Dobrescu vine si el cu o duma tare in continuarea celor doua versuri citate mai sus, anume “n-ai s-auzi sound-u’ ăsta-n supermarket ca nu e-n target”. VD face aici referire la reteaua americana de supermarketuri Target, referire care face toata duma. Am digerat-o cu placere.

Mesajul si Subiectul Piesei

Piesa nu trateaza doar un subiect anume, ci trateaza mai multe si o face bine. Pe langa evidentul mesaj de supra-pozitionare deasupra artistilor slabi prin dumele citate mai sus, intalnim mesaje cu tema sociala, mesaje adresate caracterelor false, reprosuri la adresa sistemului si inca altele cateva

Semnaturile celor doi artisti se vad clar, cel putin eu nu pot sa spun ca exista vreun artist cu care il aseman pe raku sau Dobrescu, fapt care se evidentiaza in mai toate piesele celor doi si care, pana la urma, asta face un artist sa fie artist in adevaratul sens al cuvantului.

Ascultam, deci, o piesa cu un mesaj si un sound specific underground, clar n-o sa o auzi in supermarket, o piesa demna de a fi teaser pentru albumul care a si iesit la nu mult timp dupa lansarea ei.

In opinia mea, e un lucru de admirat faptul ca, desi au fost adoptate mai multe subiecte pe parcursul versurilor celor doi MC, acestea au fost amestecate destul de bine, “aluatul” final fiind un mesaj digerabil pentru ascultatorii obisnuiti cu genul muzical in discutie si care ne satisface “foamea” de rap bun care, apropo, in ultimul timp, e din ce in ce mai mare pe teritoriul romanesc.

Concluzii

Raku si Vlad Dobrescu sunt doi titani ai rapului. Am spus-o mai sus si o sa o mai spun in continuare, pentru ca primul isi demonstreaza forta artistica inca de pe albumele Zale, iar cel de-al doilea este unul dintre cei 4 membri ai formatiei CTC despre care nu cred ca mai e nevoie de alte mentiuni.

Tobele sunt tari, sampleul e editat frumos – instrumentalul e tare. Versurile sunt (evident) superbe, mesajul e tare, partea artistica a versurilor e ce trebuie – partea lirica nu lasa de dorit. In concluzie, piesa e o frumusete. N-am discutat aspectul clipului pentru ca nu ma pricep la asa ceva si nu vreau sa vorbesc prostii, insa, ca destinatar, imi place ce vad.

Cam asta a fost viziunea mea asupra piesei raku & Vlad Dobrescu – Loco motive. Sa-i mai dam inca un play, zic!